Ce înveți de la Facebook prin politica de intoxicare cu reclame
Facebook a spus că vei vedea reclame indiferent de ce software terț ai folosi – cum ar fi Adblock. La prima vedere, Facebook arată că nu-i pasă de preferințele tale sau de tine. Realitatea e că face un lucru firesc pentru orice companie cu servicii online.
[related]
Vreau să fie clar din start: sunt un român de middle class wannabe crescut în anii ’90 și obișnuit să se bucure pavlovian la orice e gratis: jocuri, filme, știri, bani. Iar dacă nu e gratis, am învățat să piratez. Pe tiparul acesta, Facebook face un joc parșiv și vrea să mă intoxice cu reclame. De aceea mă voi distanța de ceea ce am spus despre mine și voi fi un „avocat al Diavolului“.
Realitatea este că nimic…
…nu ți-e oferit gratuit. Nici chiar serviciul Adblock pe care îl iubești nu este mană cerească, dar despre asta mai târziu. De când te naști până mori trebuie să muncești pentru ceea ce vrei. Părinții îți cer note bune pentru cadouri și bani, iubita îți cere flori, atenție și bomboane pentru timpul pentru care îl împărțiți, chelnerul vrea bacșiș că ți-a adus supa la masă și n-a dat-o pe tine, iar tipul care dă din mâini în spatele mașinii tale cât o parchezi vrea și el ceva.
Așa vor bani și companiile care furnizează sau găzduiesc conținut online pentru ca tu să fentezi munca în fiecare zi.
Facebook este ca un limax,
…lasă dâre de bani pe unde ajunge, dar n-a fost mereu așa. A început ca un site obscur într-un cămin de universitate nord-americană. Acum, face bani din reclame și din profilul pe care ți l-a făcut în anii de când ai cont. Știe că asculți Rihanna, apreciezi pozele fetelor sumar îmbrăcate și că, din când în când, ai putea bea un anumit tip de vin și ai putea cumpăra un anumit tip de pantofi sport. Aceste date sunt convertite în bani în birourile de magie neagră ale firmelor care îți vând produse.
La Facebook, 84% din veniturile generate prin publicitate sunt pe mobil, dar restul de 16% tot înseamnă foarte mult. În cele mai bune trei luni, ultimele pe care a declarat veniturile, a avut un miliard doar din anunțuri pe desktop. Și, cum s-ar spune în România, sunt bani pe care îi iei, nu-i dai. Și preferă să-i ia.
Adblock a venit ca o soluție,
…ca o mamă cu sâni mari care să te ascundă între ei când băieții de la școală se iau de tine. Adblock a pus între noi (utilizatori) și companiile care vor să facă bani online un zid prin care a lăsat să „picure“ reclame de la cei care plăteau bine și respectau câteva reguli simple. Numai că filtrarea prin Adblock îngreunează „umpicuț“ statul pe Facebook și mai reduce din banii pe care rețeaua i-ar putea încasa. Astfel că Zuckerberg și oamenii lui au decis: fără compromisuri, afară cu Adblock!
Pe internet, ca de fiecare dată, oamenii au scris. Au curs kile de pixeli despre nimic, deoarece nimeni nu poate dicta asupra strategiei unei companii private. Utilizatorii, prin prezența lor, decid dacă acea companie mai apucă zile să vândă reclame sau nu. Și apucă, o arată ultimele cifre. Desigur, creatorii Adblock spun că e „pe nașpa“ ce face Facebook, e o politică antiutilizator și ei își plâng în pumni că le e luată pâinea de la gură. Vezi, fiecare are un interes.
Acum, citești acest editorial…
…pe un site gratuit. Nu plătești ca să vezi textele, nu donezi pentru munca oamenilor, dar citești, vezi poze și videoclipuri, poate chiar afli lucruri noi. Ei bine, revin la ce ziceam: nimic nu e gratis, așa că există reclame.
În fapt, mass-media sunt primele îndreptățite să susțină politica Facebook – „The New York Times“, „Forbes“ sau „The Guardian“ au una similară. Cele gratuite (adică cele mai multe) supraviețuiesc prin producerea conținutului continuu și împănarea lui cu reclame. Câteva încearcă abonamente, dar nu au ajuns mai bogate din asta și sunt suficient de mari cât să le cumperi numele legat de acel conținut. Ca să vezi, după cum scria un fost redactor-șef, nu există o soluție pentru noile surse de informare ca să facă și bani, nu doar like-uri. Avantajul Facebook e că își permite să impună astfel de politici.
Rămâne însă, de toate părțile, o problemă…
…de educare. Advertiserii trebuie să învețe să furnizeze reclame care te ajută, nu care te deranjează și îți virusează dispozitivul. Presa trebuie să creeze conținutul pentru care ai plăti (și să aibă surse terțe de finanțare, iar acele surse să investească în conținut – al dracului circ vicios!). Și utilizatorii să își dea seama că un abonament la internet nu le aduce acces, automat și instant, la orice conținut, că nimic nu există online creat din nimic. Dacă până acum n-ai învățat și aplicat decât indignarea și țipatul la pereți, atunci și tu ești parte din problemă. Și te poți bucura cu acest articol care spune că politica „anti“ va eșua.
În altă ordine de idei, într-o vizită la noul sediu Vodafone, am observat o cutie în care sunt încuiate lucrurile uitate de angajați pe birouri – birouri în open space, disponibile oricui le găsește libere. Pot fi luate într-o singură zi, la o anumită oră. Directorul a fost întrebat dacă nu i se pare radicală decizia. El a spus că nu e vorba de o pedeapsă, ci de deprinderea unui comportament.